Boiu Mare este o localitate rurală cu peisaje frumoase montane și tradiții autentice maramureșene. Comuna este amplasată în apropierea Munților Maramureșului și are un cadru natural impresionant, cu munți, văi și păduri.
Boiu Mare poate fi, de asemenea, recunoscută pentru bisericile din lemn, care fac parte din Patrimoniul Mondial UNESCO. Aceste biserici reprezintă un exemplu de arhitectură tradițională specifică zonei și sunt înconjurate de frumusețea naturală a Maramureșului.
Comuna Boiu Mare este amplasata în sudul județului Maramureș, la 5 km lateral de la drumul national 1C pe drumul județean Mesteacăn-Tg. Lăpuș, fiind limitrofă la sud cu județul Sălaj – comuna Ileanda (respectiv satele Perii Vadului și Răstoci), la est:satul Sasa și comuna Vima Mică, la nord: localitățile Codru Buteșii și Buteasa, iar la vest: comuna Valea Chioarului.
Suprafața comunei este de 5954 ha, iar ca unitate administrativ teritorială cuprinde 4 localități: Boiu Mare – reședința comunei, Prislop, Frincenii Boiului și Românești.
Forma de relief predominantă sunt dealurile, comuna fiind așezată în partea nord-vestică a Podișului Someșan. Roca predominantă este calcarul.
Climatul zonei este temperat continental cu perioade ploioase alternând cu perioade de secetă. Temperaturile medii multianuale situându-se în jurul valorii de 12 grade.
Datorită rocilor calcaroase, rețeaua hidrografică este configurată doar de câteva văi care colectează apele pluviale de pe versanți și le conduc spre râul Lăpuș. Acestea sunt Valea Boiului, Valea Prislopului și Valea Gadelui. De menționat că pe raza comunei se află o parte din interfluviul dintre bazinul hidrografic al Someșului și bazinul hidrografic al Lăpușului.
La recensământul din 2002, populația comunei număra 1284 locuitori, care datorită sporului natural negativ a ajuns în anul 2006 la 1258 locuitori. Structura populației pe sexe înclină spre o majoritate a femeilor, iar ca vârstă, majoritatea este populația peste 40 de ani.
Căile de transport sunt în totalitate rutiere. Comuna este străbătută de drumul județean 109G Mesteacăn-Tg. Lăpuș care este asfaltat pe o porțiune de 6 km, iar în continuare este pietruit. În comună există un sector de 1,2 km drum comunal clasificat, iar restul căilor de acces sunt ulițe în majoritate pietruite.
Zona în care este amplasată comuna nu oferă multe posibilități de dezvoltare economică. Marea majoritate a locuitorilor practică agricultura, îndeosebi creșterea animalelor. După 1990 au apărut câteva activități cu caracter industrial, respectiv prelucrarea laptelui, prelucrarea lemnului și comerț. Cei mai importanți agenți economici sunt: SC ZEEA SRL, SC SELENA SRL, SC PRISLEMN SRL, SC PRSLOCOM SRL, SC SPICUL SRL și altele.
Fondul funciar cuprinde o suprafață de 4130 ha, iar cel forestier de 1660 ha.
Infrastructura locală se compune din instituția primăriei, 5 localuri de școli, 5 locații de cămine culturale, sediul poliției, 7 biserici; un dispensar medical și unul sanitar veterinar. Rețelele de utilități constau în: rețea electrica, rețea telefonică, TV cablu; alimentare cu apă, alimentare cu gaze naturale.
Locurile de adunare și cazare a populației în situații de urgență sunt: căminele culturale, subsolul poliției și a școlii cu cls. I-VIII Boiu Mare.
Comuna este amplasată la interferența dintre zona etnografica Chioar și zona Lăpușului. Datinile și obiceiurile din comună sunt specifice din cele două zone menționate mai sus. Relieful comunei și vecinătatea cu râul Lapuș oferă condiții de dezvoltare a agroturismului, la care se adaugă și unele preparate culinare specifice.